Impresii

Gh. Muresan pilotbashtan si arbitru infailibil

Salutare natie inaripata

Tocmai ce am venit de la CN de paramotoreala de carca si pe rotzi de la Brasov, aseara pe tarziu, dupa ceva km condusi alaturi de draga mea consoarta, veseli, multumiti si satisfacuti de mandrete de competitie de tri zile cu vreme betooon, cu lumea buna a paramotorelii romanesti si cehesti, voie buna si veselie maxima.

Am plecat ieri dupa amiaza cu bucurie si nostalgie asijderea ca la o plecare din tabara copilariei de la Navodari murmurand in gand: la revedere tabara draga…sau see yea next time, ciao , pi curand, pi cai si ramanetz ca si pupatz tatzi ca de bine ce ne-o fo nu ne-am fi dat dusi nici picatz cu ceara in urechi sau pe bujii…

Si ce daca nu mi-o mers paraietoarea din motive de strapuns bobina din ratiuni ascunse si de neinteles? Ce daca nu am putut-o porni de m-o uns nen’tu Mihai Ilie drept arbitru on shef, ca drept judecator impartial, neuns si de neatins nici macar cu o bere , drept urmare am combatut vajnic cu ochii pe participantii zelosi sa le masor performantele alaturi de coana Cristina de prin partea locului, colega de nadejde si cu care am facut treaba buna….Ce daca am stat in soare de mi s-au colcit neuronii pana s-au decis unii sa intre intre jaloane, de seara m-am minunat cata bere am avut nevoie sa imi aduc lichidele la nivelul optim…Ce daca berea de seara, cu calitati nemasurate, multa buna si gratis, avea doar 3% vol. alcool …de n-am simtit mare lucru decat dupa ce am tzucat crucea, ma rog, sticla cu agheasma de albastrele, vinetele prunici cu margele la garlici, aparuta subit in zona filigoriei plina de piloti fericiti…? Ce daca nu am zburat decat pe furate intre doua probe sau in timpul probei de viteza in circuit? Ce daca nu le-o mers gipiesurile la unii, ca pana la urma tot au castigat de buni ce sunt la celelalte cazne din concurs?

Pana la urma, nu tu grija, necaz, durere, ci numai de bucurie, bine si multumire cand se gata tate cu bine, dupa intalnit cu prieteni vechi si noi, trait in atmosfera de aviatie, respirat prin pori, prin nari si prin osmoza cu zilele alea de zbor nesfarsit si de neterminat peste Tara Barsei si pe unde i-o manat dorul de duca pe tatzi cei prezenti de fata si viitori, sanatate, am avut parte. Ca si pruncul ce simte grija masii aproape, privirea-I grijulie si protectoare, mana mangaietoare si chiar si grea daca sare calul, caldura si dragoste de aproape radiau in atmosfera incepand de la musiu Comandant Stelu Cojocaru, harnic gospodar ce a oranduit conditii de cazare de hotel, casa zburatorilor, pana la bucatarie, papa, bere si benzina, combinatia perfecta ce genereaza zborul… asa ne-am simtit si noi , mangaiati, rasfatati si alintati de organizatorii cei dibaci si altruisti.

Clasamentul o sa vi-l scrie brother Ritesch pe liste sa vedeti si voi. Perceptia mea este ca indiferent de castigatorii ambitiosi si dornici sa isi afirme valoarea in mandretea de cadru oferit, inclusiv vremea, nu stiu ce pasentze, vraji, invocatii, incantatii si sacrificii rituale au intreprins pe ascuns organizatorii ca nu au dat gres nici macar la vreme….pana la urma castigatorii am fost cu totzii, chiar si io arbitru putin zburat cu sculele altora, de am avut parte de manifestarea de pe lume incat sintagma alta data o s-o facem si mai lata devine caduca, pentru ca alta data nu se poate si mai lata ci doar , eventual  la fel…

Am zburat si eu cu dubla lui Buzanu avand ca pasager pe prietenul meu Dan Manole din Buc…O scurta incursiune de numai o ora in Tara Barsei, peste apa Oltului de mai multe ori, rau frumos plin de menandre greu de patruns si de inteles altfel decat din aer, peste campuri cultivate si sate de tate natiile, peste o biserica fortificata, aproape de Sf Gheorghe, inapoi peste paduri colorate si pasuni…am observat cu ochiul meu de soim, fortificatii din al doilea mondial, gropi de obuze vindecate si de nevazut de la nivelul solului…detaliile toamnei, bataia vantului si placerea zborului cu motorul la croaziera, peste peisaje ce ar fi facut deliciul oricarui fotograf pasionat : copac ruginiu in varf de deal golas, cu Bucegii in ceata fundalului….oi insiruite pe pasunea fara pomi,  meandre de Olt stralucind in soare, biserica fortificata cu contraste grele in lumina apusului…moacele noastre ascunse de casti cu microfoanele protejate din buretele bigudiurilor lui Madalina, si obrajii striviti de curentul de aer…anonimi pentru cine ne-ar vedea de-odata fara sa stie ce e in mintea si sufletul nostru, ce treaba avem in scula aia ciudata plina de chingi si lipsita de aerodinamica, cu morisca la poponetz si roti sub sezut, aratare zburatoare ciudata si greu de inteles chiar si de noi astia initiatii…Peste campuri de cartofi cu tractoare si combine ciudate de recoltat, autoturismele proprietarilor, remorci si lucratori opriti pentru un moment din lucru cat sa ne faca cu mana si sa ne faca semne de “ coborati la claca…”masini pe drumuri drepte mergand in treaba lor, lume prin curti patrunsa de traiul cotidian, prunci neastaparati topaid prin gradini, mese intinse uneori cu lume la desert si cu ochii dupa noi, gaini zburatacind disperate intre garduri ermetice neavand unde fugi de aratarea de noi paraind si cu haripa nemaivazut de mare, in ere de evolutie, calu’  priponit in mijlocul ogorului uitandu-se tamp cu un singur ochi cu capul inclinat sa vaza cerul…carutzasi speriati ca bidiviul ar putea-o lua razna cu caruta cu tot daca ne apropiem prea tare, turme de capre, picnicari si pescari pe malul Oltului, rau  lege-ntre legi, care curgi duios la vale….Totul era la picioare, sub picioarele noastre, iara noi trecand ca niste demiurgi, de ieri prin azi spre maine, martori de o clipa la trecerea planetei…

Caci nu este mai de folos zabava decat zburatul ca mod de existenta si stare de spirit, aproape ca as parafraza pe un cronicar moldovean cunoscut…

Ca v-as mai zice cu usurinta si despre gulash-ul de seara, de friptane, de racoarea diminetilor, de adierile ce miscau manecile de vant si jaloanele de 8 m inaltime gonflabile a lui Florin Zorila, de avioanele ce se perindau cu pasionatii, la decolare si aterizare, de aeromodelele cele dibace manevrate de meseriasii tolanizti in sezlonguri cu ochii pe sus dupa jucariile lor minunate( veci nu am inteles aeromodelistii…cand poti zbura asa de usor sa preferi sa te joci cu avioane de jucarie oricat de sofisticate ar fi…) , paramotoare mereu in miscare in aer pe sol, la incalzit motoare, lume risipita pe camp in aparenta dezordine dar inlauntrul acestui tablou era zborul si competitia, eram noi toti de acolo subscrisi, transcrisi in substratul ultim al tuturor lucrurilor….: Zborul cu toate dimensiunile lui.

Si de nu mi-ti credea filozofi iti ramanea si data viitoare s avenitzi si voi sa vedeti cu ochii vostri aia blegi ca tot ce am spus se confirma, este egzact, intocmai cu realitatea, conform cu relatarea mea cu zburdari metafizice de parapsihopupu ca si Marius Tinteanu e om si el, desi manca numa verzituri vegane, zboara ca un pterodactil scos din dulapul de la muzeu, ca si despre mine ar fi tentati unii sa zica la fel… unde am ramas?

 

Ca de obicei  ca si pupatz ramaneti si pe data viitoare 

Si de nu-ti avea rabdare sa cititi tat ashe sa si ramanetz

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: